Ziua 1AVENTURĂ CU BARCA ȘI SAFARI ÎN DELTA DUNĂRII

Plecarea se face din Tulcea pe brațul cu același nume, continuă pe Canalul 36, iar după circa 6 km în aval vom face dreapta pe Canalul Șontea, un canal care este străjuit pe o parte și pe alta de zăvoaie de plop și salcie, acestea din urmă fiind acoperite cu precădere în lunile mai – iunie de vița sălbatica, oferind un peisaj de tip mediteranean. Continuăm pe canalul Șontea timp de două ore iar în tot acest interval, vizităm lacurile de pe traseul nostru –Lacul Nebunu – unul din cele 20 de zone protejate ale Deltei Dunării cu o suprafață de 115 ha, oferă condiții optime de cuibărit și hrană pentru mai multe specii de păsări (stârcul roșu, țigănușul, stârcul galben, stârcul cenușiu, lișița, corcodelul mic, cormoranul mic). Lacul Fortuna - aici predomină limnosolurile coprogenice (coprogenic limnosols). Este situată la o altitudine de 1 metru deasupra nivelului mării. O întindere de apă cu adâncime mică, mai tot timpul anului plin de brădiș și alge, un adevărat filtru pentru apa tuturor canalelor ce se varsă în el. Lacul Fortuna este unul dintre lacurile mari ale Deltei Dunării, cu o suprafață de 977,5 ha și un volum de 9,8 mil. mc. și unul dintre cele mai vizitate. Tot pe acest lac puteți observa colonii de pelicani creți, egrete mici, egrete mari albe, lebede, cormorani, țigănuși de baltă, lișițe, rața roșie, vânturelul de seară, stârcul purpuriu, lopătarul și cioc întorsul. Vom face un popas de 30 minute la Mila 23 pentru vizitarea satului pescăresc, ulterior se intră pe Dunărea Veche, iar la capătul satului facem stânga pe canalul Eracle. Ne continuăm drumul pe acest canal timp de 30 minute, la capătul căruia intrăm în Lacul Trei Iezere. Acesta este cunoscut pe unele hărți mai vechi sub denumirea de Trei Ozere și este unul dintre cele mai frumoase ansambluri de lacuri din Delta de Nord. Denumirea lacului – Trei Iezere – provine tocmai datorită acestui veritabil “ansamblu de lacuri” din Delta de Nord, ansamblu format de Lacurile (de la E la V) La Amiază, Cazanele și Lacul Rădăcinos (Corciovata sau Covaliova, așa cum mai este cunoscut). Este o veritabilă poartă de acces în Delta de Nord, ca urmare parcurgerea și vizitarea lui este un “must” pentru orice împătimit al Deltei. Mai mult, situat aproape de Crișan, constituie o destinație “turistică” absolut deosebită prin peisajele pe care le oferă. În ciuda acestui fapt, Lacul Trei Iezere este un lac “liniștit”, rareori parcurs de turiști. O vizită pe Lacul Trei Iezere, mai ales primăvara, poate oferi o experiență deosebită legată de solitudinea și liniștea Deltei Dunării. La capătul periplului prin acest labirint de lacuri și canale ajungem aproape de Crișan unde facem dreapta pe Dunărea Veche cu continuare pe canalul Măgearu, respectiv calea de acces către satul Letea. Canalul este de o frumusețe unică, frumusețea plaurilor care uneori te fac să te întorci din drum și, flancați de nuferi și ciulini de baltă, nici nu iți vei da seama când vei ajunge la Letea. De pe digul înalt se descoperă într-o parte imensitatea grindului de stuf, iar în alta satul arhaic, cu spații largi, cu acoperișuri din stuf și garduri de nuiele iar unde nisipul este omniprezent. Tot pe drum de nisip se ajunge pe lângă grindul Letea la Pădurea Letea. Este cea mai veche rezervaţie naturală din România şi unică în Europa datorită faunei şi florei deosebite prin aspectul său primavara şi a arboriilor de peste 700 de ani. Stejari, salcâmi, arbuști, liane, în întregimea sa, o suprafață de circa 5247 ha, din care mai mult de jumătate reprezintă zone aflate sub protecție strictă. Pusă sub protecție încă din anii ’30 ai veacului trecut, 500 dintre hectarele Pădurii Letea au fost declarate rezervație naturală în 1938. În Pădurea Letea poți admira stejari masivi, cu ramurile răsucite și aspect neobișnuit, precum arborii fermecați din codrii ilustrați în cărțile de povești ale copilăriei. Peisajul este completat de lungile tulpini de viță de vie sălbatică, precum și de lianele ce pot atinge lungimi de peste 20 metri. Se afirmă că Letea este cea mai nordică zonă europeană unde se dezvoltă lianele. În aceste frumoase locuri pot fi observate numeroase plante de origine mediteraneană. Priveliștile sunt de un exotism aparte! Acolo trăiește o pasăre maiestuoasă, vulturul codalb (Haliaeetus albicilla), a cărui deschidere a aripilor poate ajunge la 2,5 metri. Și tot la Letea viețuiesc mândrii „cai sălbatici”. Mai bine zis… cai sălbăticiți! Fiindcă strămoșii lor au fost cai domestici care, din cine știe ce obscure motive, au fost lăsați să zburde liberi, până când s-au sălbăticit. Vizitarea pădurii se face în mașini de tip safari care au banchete și din care puteți admira frumusețea traseului pe întreaga lui durată de 2 ore, taxa de vizitare a pădurii este de 5 lei/persoană care se plătește agenților Romsilva la intrarea în padure și 25 lei/persoană pentru transportul cu mașina. La cerere se poate pune la dispoziție ghid specializat pentru doritorii și pasionații de fauna și flora mai în amănunt. La întoarcere, se va servi masa în gospodărie tradițională, ce cuprinde 2 feluri de mâncare și vin la carafă; pentru cei care nu mănâncă pește se pot servi și alte preparate. Costul unei mese este de 60 lei/persoană. După vizitarea pădurii, vom continua drumul către Sulina. Traseul de la Letea până la Sulina se face prin labirint de canale prin continuarea canalului Măgearu până la Sulina. Un cătun de pescari în urmă cu aproape două secole, Sulina, punctul de legătură între Europa și celelalte continente a avut o istorie zbuciumată. Prin gurile Dunării au apărut la un moment dat pirații, care le ofereau pescarilor o parte din pradă, în schimbul peștelui. Sulina a fost cotropită de greci, turci, germani și ruși, fiind un nod important în circulația pe Dunăre și un punct strategic. Din 1856 s-a înființat Comisiunea Europeană a Dunării, a fost construit Farul Vechi, iar orașul Sulina a devenit o Europă în miniatură. Acum, acest lucru se observă doar în cimitirul multietnic din oraș, un loc plin de legende, în care și-au găsit liniștea veșnică cetățeni de 21 de naționalități și din 6 culte religioase. Sulina era un braț pe Dunăre, dar a devenit canal după ce au fost tăiate și îndreptate cele două brațe vechi din partea de sud, pentru scurtarea drumului. Lucrarea s-a terminat în 1894, când regele Carol I a inaugurat noul Canal Sulina și singurul canal maritim, dintre cele trei de pe Dunăre: Chilia, Sfântu Gheorghe și Sulina. Datorită importanței strategice și a poziției orașului, Comisia Europeană a fost înființată în localitate în 1856 și toate țările riverane Dunării și-au adus flotele în Sulina, astfel că la acea vreme existau 17 flote în oraș, care puteau transporta mărfurile în mod gratuit, fiind un port maritim liber de taxe și impozite. Mai târziu s-au înființat Bursa de Mărfuri și Bursa de Cereale. Sulina nu are o legătură directă cu rețeaua de drumuri din România și nici nu ar fi posibil acest lucru, fiind situată între ape. În oraș se poate ajunge numai pe calea apei, fie pe Dunăre, fie pe Marea Neagră. Nu a fost niciodată o localitate mare, însă acum, Sulina are doar 3600 de locuitori, aproape jumătate din populația pe care o avea în anul 1912. Castelul de apă, construit în 1889, este o donație a reginei Olandei și poate fi văzut doar din exterior. El alimentează orașul cu apă potabilă și este funcțional chiar și astăzi. Între timp, i-au fost schimbate instalațiile de tratare a apei cu unele moderne. Turiștii mai pot vizita Biserica lipovenească de rit vechi, Biserica Sf. Nicolae și Alexandru, Biserica Romano-Catolică și Catedrala, care a fost dărâmată în ambele războaie mondiale și ulterior reconstruită. În al Doilea Război Mondial, ea se folosea pe post de depozit de muniție. Acum se află în reabilitare de câțiva ani, dar lucrările au stagnat. În aceeași situație se află și Biserica Greacă, construită în 1866. Poate fi observat de pe faleză și Palatul Comisiei Europene a Dunării. Farul Vechi a fost reconstruit de către turci și apoi predat românilor. El avea rolul de a dirija navele din depărtare. Lumina bătea la 25 de mile marine, fiind o lumină albă cu trei faze. Deși este muzeu, turiștii nu mai pot urca în Farul Vechi, deoarece a intrat în mai 2019 într-un proces de reabilitare, care va dura 3 ani. În Farul Vechi se afla mobilierul lui Eugeniu Botez, care folosea pseudonimul literar Jean Bart. Tot în incinta farului erau câteva vitrine, biroul lui Jean Bart, un cuier și un fotoliu. Cimitirul multietnic din Sulina este o altă atracție turistică, în care vizitatorii pot afla povești despre pirați, prințese și tineri îndrăgostiți. Acolo, istoria este sub lespezi și există multe legende și morminte spectaculoase. Farul nou de pe plaja din Sulina – are o lumină cu trei sclipiri, 2,9 secunde fiecare, 3,4 secunde pauza dintre ele și 9,7 secunde între cicluri. În alfabet Morse înseamnă SL, de la Sulina,. El funcționează din 1987 și a înlocuit Farul Vechi, care a fost declarat far stins. La un moment dat, Farul Nou nu a mai mers și a fost repus în funcțiune cel vechi, cu noile coordonate. Două nave au eșuat însă temporar în zona plajei, deoarece s-au luat după coordonatele vechi, dar nefiind un incident major, au fost puse pe linia de plutire. Farul nou are 3 surse de alimentare: are curent tras pe sub apă până la far, a avut eoliană, panouri fotovoltaice, Diesel generatoare și cu acetilenă. Aici putem petrece 2 ore, timp în care puteți vizita obiectivele turistice menționate mai sus. La cerere și în funcție de condițiile atmosferice se poate ieși în bara Sulina în mare sau pe cordonul litoral până la plajă, pentru cei care vor să petreacă timp pe nisipul mării. Costul unei astfel de ieșiri din traseul prestabilit costă 30lei/persoană suplimentar. De menționat este că masa se poate servi la Letea sau la Sulina – aici turiștii pot opta pentru localurile și resturantele din zona.